Pauză

Tocmai terminasem de citit un roman.
Cărţulie subţire, aceleaşi idei, multă flecăreală şi doar cîteva rînduri de adevăr.
Un soi de pierdere de timp.
Şi totuşi, acele cîteva rânduri...

Mi-am facut o cafea, aprins o ţigară.
Gustul cafelei amare se amestecă cu cel (şi mai amar!) al proaspetelor impresii. Trag un fum şi mă înec. În amintiri. Fum alb, domol, profilîndu-se în forme moi şi diafane ... ameţesc.
Imagini fugitive, pelicule roase de film vechi, se transpun pe retină.
Incredibil cîte răscoliri pot provoca nişte simple gânduri. Străine.

Fum după fum, creierul amorţeste...mmm... e bună cafeaua!
Scutur mucul înroşit, ajuns la filtru. Se desprinde uşor, planează cîteva secunde în aer, apoi se desface în zeci de foiţe albe, plutind uşor spre asfalt... luînd cu ele şi ultimele gânduri.
Las fereastra larg deschisă.

Am nevoie de aer.