Statea la fereastră fumînd o ţigară, rezemată de perete, privind clădirile imense şi sure. Se simţi atît de mică...
Încercă să se îndepărteze, dar se opri brusc.
Respiră adînc. Privi înapoi.
Îşi zări chipul reflectat în oglinda ferestrei. O adiere uşoara îi încurcă
firele de păr rebel, aruncîndu-i-le fin pe faţă.
Zîmbea.
Îşi vedea chipul scăldat în lumină. Din fum îşi făcuse aripi.
O altă lume.
Păşi încet prin fereastră.
