Algor mortis

Sufăr.

Sufăr de o boală incurabilă. Fără nume.
Doctorii nu ştiu ce am. Nici oamenii de ştiinţă, nici vracii, nici vrajitoarele, nici măcar babele.
Simptomele par a fi cele mai banale. Dureri de inimă, crize astmatice, ameţeli şi multe altele.

Chin, durere, pură suferinţă. M-ar invidia toţi sfinţii.
Ai zice că sufăr de batrîneţe (e şi ea fără leac) .Dar sunt încă tînără...

Şi totuşi voi muri.

Culeg în fiecare zi fire de gînduri lăsate pe pernă, iar creierul devine tot mai greu, ca o tumoare, sub povara amintirilor. Bucăţi mari de suflet se dezlipesc-n folii ca măcinat de o infecţie. Am bandaje pe orgoliu, de toate formele, mereu noi, în fiecare zi tot mai frumoase. Îmi lăcrimează ochii ca stropitoarele şi am buzele crăpate. Mi se usucă pielea şi spiritul din mine, iar strigătu-mi disperat şi mut sfarmă pînă şi Super Novele la distanţe de mii de ani-lumină.

Dar nu şi pe tine ...

Sufăr de insuficienţă de dragoste.
Şi nu am alt leac, decît o supradoză.